POVEȘTILE MĂRII NEGRE

Bătălia de la Levounion (1091), 5000 de români luptă contra pecenegilor

Pe 29 aprilie 1091, Bătălia de la Levounion consfințește începutul sfârșitului puterii pecenegilor în Balcani, dispariția lor ca amenințare militară pentru Bizanț și decăderea lor în spațiul românesc, unde sunt înlocuiți, treptat, de cumani.

În anul 1090, pecenegii au invadat posesiunile din Balcani a Bizanțului. Armata bizantină a împaratul Alexios I Comnen era complet depășită numeric de invadatori, însă a primit un ajutor neașteptat, 40.000 de mii de cumani, 500 de celți și aproximativ 5000 de români (denumiți în cronicile vremii munteni, dar identificați de istorici ca fiind valahi din Balcani).
În seara dinaintea marii confruntări, bizantinii s-au rugat îndelung la Dumnezeu, într-o slujbă care a durat mult după miezul nopții, soldații punând torțe în vârful lăncilor lor și creând o mare teamă în rândul dușmanilor, dar și o mare emoție și speranță în rândurile armetei Bizanțului. “Rugile fǎcute de armatǎ au ajuns, fara îndoialǎ, la cer, sau, mai bine spus, la Domnul Atotputernic” consemnează Anna Comnena, fiica lui Alexios, în ”Alexiada”.

CONTINUAREA în Poveștile Mării Negre

Despre Autor: