COMENTARII

Dușmanul e Biserica Ortodoxă, nu ticăloșii anticipatelor cu orice preț

Manualele de propagandă ne învață (pe ăștia care am mai pus mâna pe-o carte, alta decât doiarul de inimă neagră) că cel mai bun catalizator pentru mase largi, cu opinii diverse, nu este un mare proiect de interes național, Canalul Dunăre – București, ci o emoție puternică proiectată asupra publicului, și aici nu ne referim la, alt exemplu, iubire, ci la frică. O frică transformată în psihoză, supraalimentată, cu parfum de credibilitate. Totuși, ca să aibă efect, emoția are nevoie și de un dușman identificat, unul care nici să nu poată răspunde agresiv, cu aceeași monedă, din motive care țin strict de el.

Pe scurt, emoția momentului este moartea pe bază de Covid-19, iar dușmanul este Biserica Ortodoxă. O frică mai mare decât frica de moarte încă nu s-a descoperit, așadar e mană cerească pentru propagandiști, iar Biserica Ortodoxă e dușmanul perfect, fiindcă are comportamentul sacului de box, poți să dai în ea din toate direcțiile cu pumnii și picioarele cuvintelor, să-i verși în cap toate minciunile care-ți trec prin cap, să o acuzi de toate mizeriile, fără să fii în pericol să ți se răspundă cu aceeași monedă, nici măcar să fii chemat în cea mai neînsemnată instanță, unde să probezi minciunile.

Cu această pânză extrem de convenabil pictată de propagandiștii mâniei proletare, s-a acoperit mirosul pestilențial al faptei greu de calificat comisă de guvernul Orban și președintele Iohannis, ticăloșie, poate?, care au ignorat toate mesajele interne și externe privind răspândirea COVID-19 în Europa și România, implicit, furnizate, atenție!, inclusiv de serviciile de informații, trâmbițând alegeri anticipate cu orice preț. În acest caz, prețul vieții cetățenilor români. Această faptă a pus sistemul de sănătate din România într-o situație profund nenorocită, aceea de a nu fi capabil să dețină sau măcar să achiziționeze din timp  materiale de minimă protecție: măști și dezinfectanți. Nu mai intru în detalii, deși cred că asemenea decizii politice pot căpăta aspecte penale, mă întorc la soluția manualului de propagandă, DUȘMANUL.

În acest context, am citit un material de presă care se baza și pe o informație falsă, atribuită unui pelerin care descria condițiile de cazare de la schitul românesc Prodromu, de pe Muntele Athos, ca fiind, citez din memorie, ”asemănătoare cu cele oferite de hotelurile de trei stele, cu instalații sanitare de ultimă generație”. Schitul însuși este descris ca fiind o ditamai mănăstirea, lăsându-se impresia că ar fi un palat care minte că e colibă. Plus că, scria presupusul pelerin, ”aveau papuci la fiecare pat”, probabil o crimă de lezmajestate pentru categoria proprietarilor de căcăstori în fundul curții.

Dacă materialul nu ar fi aparținut unui ziarist cu greutate, aș fi trecut peste el cu lejeritatea omului care a citit ceva materiale de presă și s-a străduit să scrie câteva. Dar, în aceste condiții cred că publicul merită să primească detalii pe care pelerinii, din pricina unei legi nescrise, nu le povestesc public. O precizare importantă: AM FOST ACOLO, nu scriu din auzite.

Pe Muntele Athos sunt trei tipuri importante de așezăminte monahale: colibele – cele mai mici, schiturile – uniuni de colibe și mănăstirile, care nu pot fi mai mult de 20, conform organizării Muntelui. Prodromu este, întradevăr, clasificat schit și arată ca toate celelalte mănăstiri, dar nu poate primi rangul de mănăstire. Cel puțin nu poate acum, din pricină că pe Munte sunt deja 20 de mănăstiri. După ce, în anii bolșevismului românesc, Statul român a renunțat la mănăstirile pe care le ocrotea și finanța încă din vremea marilor voievozi români, România de astăzi, cu libertate religioasă, nu poate întoarce decizia comuniștilor, dar speră că i se va admite dreptul la o mănăstire pe muntele unde se găsește centrul spiritualității ortodoxe. Și, în această așteptare, cu bani privați și publici, sprijină schitul Prodoromu.

La Prodromu condițiile sunt de hotel de trei stele doar dacă ai trăit toată viața în comuna Flămânzi, cu privata-n fundul curții, și te-a scos tac-tu la Botoșani ca să vizitați liniile de tramvai. Dormitoarele sunt ca-n armată, câte 20-30 de paturi, lipite câte două, ca să încapă mai multe în încăpere. Dușurile, lavoarele și toaletele sunt în 2 încăperi comune. E adevărat, e acolo ceva interesant, care ține de organizarea dormitoarelor: lângă lavoare sunt puse niște cădițe mici, unde să te speli bine pe picioare, ca să nu-ți pută copitele în nasul colegilor de cameră. Probabil că pelerinului citat îi crește grâul de sub unghiile de la picioare, de i s-a părut asta un lux. N-aș vrea să dorm cu un asemena personaj în cameră. Cât despre instalațiile de ultimă generație…, ăsta sigur se spăla lighean. Niște baterii normale, ca toate bateriile. Însă, DA, sunt papuci la fiecare pat și mai sunt unii în plus, destui, în niște dulăpioare scunde, la ieșirea din dormitoare. Sunt papuci de plastic, modelul de umblat prin bătătură, pe care pelerinii îi aduc cu ei și îi lasă acolo pentru următorii pelerini care nu au. Mie așa mi s-a întâmplat și i-am mulțumit în gând celui care i-a lăsat acolo. Ce m-a uimit a fost sala de mese, care mi-a amintit de stagiul militar. O încăpere foarte mare, cu multe mese și bănci lungi, simple, din lemn, iar deasupra intrării cu un soi de balconaș mic, unde iese un călugăr și citește o rugăciune. Timp de 10 minute, pe ceas, cât durează rugăciunea, poți să mănânci. Când s-a terminat rugăciunea, te ridici și ieși afară. Ca-n armată. Cât ai apucat să mănânci, ai apucat. În curtea schitului ai voie să te odihnești, dar nu să vorbești. În NICI UN CAZ la telefonul mobil. Și nici să fumezi. Pentru fumat ești poftit în afara schitului, pe platoul din fața intrării. Cazarea și masa sunt gratuite, dar există o cerință: participi la slujbe, foarte de dimineață, la prânz și noaptea. Dacă ăsta este tratament de hoteluri cu trei stele, atunci duceți-mă numai la alea de cinșpe supernove.

Dar, nu-i așa?, orice ”pelerin” poate posta orice pe rețelele sociale în aceste zile în care Biserica Ortodoxă trebuie atacată din toate direcțiile, ca să uităm că adevărații ticăloși apar la televiziuni și silabisesc robotic: Stați a-ca-să sau vom a-vea în-mor-mân-tări…

Despre Autor:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *